ÎN CAZ CĂ NU CUNOAȘTEȚI MÂNCĂTORII DE CĂCAT-CERȘETORI-BĂSIȘTI, CU PRETENȚII DE ”ZIARIȘTI-PRIVAȚI”, DEȘI SUNT PLĂTIȚI DIN BANI PUBLICI INDIRECT, PRIN SERVICIILE DE INFORMAȚII, SPRE A MÂNCA CĂCAT-PRO-BĂSESCU, DENIGRÂND ROMÂNIA ÎN PRESA EUROPEANĂ, ERIJÂNDU-SE CU NERUȘINARE ÎN A FI ”PRESĂ-OCCIDENTALĂ”:

  ––––====================
SPRE EXEMPLU, ÎN LOC DE PROLOG, ACCESAȚI LINK-UL: http://www.rtv.net/manipulare-marca-basescu-pe-seama-deutsche-welle_71087.html

-ZIARIȘTI ÎNCHIPUIȚI {caraghioși ce se isterizează disperați, la ordin de partid, în stil proletcultist, împotriva salariaților bugetari, SAU ÎMPOTRIVA PENSIONARILOR, în timpul în care ei înșiși- sunt hraniti din bani publici, ….- prin contracte de cerșetorie-șpagă-șantaj, pardon, ”publicitate” 😉 }, …. 😉 paradoxal -sau nu- în România, țara în care nu se întâmplă aproape nimic, AVEM TOTUȘI CEI MAI MULȚI se-CURIȘTI / seCURISTE ȘI ”ZIARIȘTI” PE MILIMETRU PĂTRAT DIN LUME !!!! SERVICIILE DE INFORMAȚII AU BUGETE MAI MARI CA AL SĂNĂTĂȚII….

ce-ar fi dacă mâncătorii de căcat, pardon, ziariștii ar avea obligația să facă PUBLICE contractele de CERȘETORIE, PARDON, DE ”PUBLICITATE”-ȘPAGĂ-ȘANTAJ DE LA STAT SAU DE LA HOȚII CARE FURĂ DE LA STAT….?? Ă??.. Ă??.. Ă??.. Ă??.. 😉

http://www.sursazilei.ro/exclusiv/marturii-incendiare-ale-unui-ofiter-sri-activ-despre-politia-politica-la-nivel-inalt-20122012.html

Cu alte cuvinte EI,  MÂNCĂTORII DE CĂCAT ”ziariștii” BĂȘIȘTI  ”sub acoperire” SUNT RETRIBUIȚI DIN BANII NOȘTRII ,  CELORLALȚI 99,7% DIN POPULAȚIE !! Cei ce ”lucrează” pentru plăcerea / interesul / refularea  frustrărilor  a 0, 3 % DIN POPULAȚIE, mănâncă căcat împotriva celorlalți 99,7 %, PE BANII CELOR 99,7% (!!) ;)….

       E amuzant cât de inconștienți sunt și cum nici macar nu le bese ideea de a se putea putea privi în oglindă să vadă cât de grobieni și cu cât de mult tupeu se pot isteriza asemenea caricaturi de oameni…. care urlă hidos în disperarea de a parveni, cum ca ei,  inchipuiti din tagma „privatilor”, combat isteric la ordin de partid împotriva celor ce primesc venituri de la stat în timp ce tocmai ei fac același lucru și chiar într-un mod mult mai nejustificat !!  IMPRASTIATORII DE MANIFESTE DE PARTID -distribuite gratis- CU PRETENTII DE ..”JURNALISTI” (!! :)) )….cât potate fi de caraghioasă isteria cu care țărănoii bășiți se autoproclamă intelectuali , agramații dau lecții de gramatică, parveniți dau lecții de viață (în ”editoriale”), bășiștii-ziariști închipuiți-măncători de kkt pe bani publici ce combat isteric-proletcultist tocmai împotriva celor îndraptățiți a fi bugetari, ??..a fost retoric ;)..

🙂 ca să-i ținem puțin în tensiune, nu vom voi relata AICI despre propagandiștii frustrați din Pitești ; Piteștiul, LOC ÎN CARE -DEȘI NU SE ÎNTÂMPLĂ NICIODATĂ NIMIC- TOTUȘI ARE CEI MAI MULȚI MÂNCĂTORI DE CĂCAT, PARDON, ZIARIȘTI ȘI SEcurIȘTI /  seCURISTE PE MILIMETRU PĂTRAT DIN EUROPA, (seCURiștii mănâncă PE FAȚĂ bani de la buget pentru a ”lucra” împotriva noastră, , având BUGETE MAI MARI CA AL SĂNĂTĂȚII, ca nicăieri în lume………….iar ceilalți mâncători de căcat, pardon, ziariștii-cerșetori de contracte de PUBLICITATE-ȘPAGĂ-ȘANTAJ, se autonumesc cu tupeu ordinar ”privați” pentru a-și putea justifica descreierarea cu care se isterizează împotriva celorlalte categorii sociale ce sunt îndreptațite a fi bugetare)   …. ; ) ȘI SUNT RETRIBUIȚI DIN BANII NOȘTRII , AI CELORLALȚI 99,7% ; adică cei ce ”lucrează” pentru plăcerea / interesul / refularea  frustrărilor  a 0, 3 % DIN POPULAȚIE, mănâncă căcat împotriva celorlalți 99,7 %, PE BANII CELOR 99,7% (!!) ;)….

chiar pentru că sunt mai ”merituoși”,.. celor locali le trebuie consacrat un alt capitol exclusiv 😉 ….

acum despre ceilalți :

Raul Sanchez Costa, de la „El Pais”

El este cel care a scris despre plagiatul lui Victor Ponta, omiţând scandalul similar în care a fost implicată Codruţa Kovesi, procurorul general al României. Ambii au fost acuzaţi de plagiat în teza de doctorat, primind sentinţe favorabile de la aceeaşi comisie universitară. Raul Sanchez Costa s-a limitat doar la Victor Ponta.

Despre Raul Sanchez Costa găsim informaţii în „Raportul de activitate 2005-2008 al ICR”, unde, încă din anul 2006, figurează la secţiunea „Burse pentru jurnalişti culturali”! În motivarea bursei, ICR preciza scopul finanţării: „Atragerea jurnaliştilor culturali din presa străină pentru a le facilita contactul cu fenomenul cultural românesc şi cu jurnaliştii de profil din România. Se mizează pe o sensibilizare a acestora la producţia culturală românească şi petransformarea lor în mediatori între creatorii autohtoni şi piaţa cultural mondială”.

Iată şi documentul oficial care confirmă plata pentru acceptarea acestui statut de către Raul Sanchez Costa, nicidecum pentru vreo acţiune practică de-a sa:

Raportul ICR 2005-2008, p. 201

Atât de mult a fost „sensibilizat” Sanchez de banii primiţi din bugetul poporului român încât, chiar în titlul unui articol de-al său din „El Pais”, scria: „Viaţa în afara Schengen. Contrabanda şi corupţia împiedică România să acceadă la spaţiul fără frontiere”!

Bulgarul Alexander Levy, de la „Le Figaro”

El este între primii care au lansat ideea de „lovitură de stat” care s-ar fi petrecut în România. Alexander Levy este, de fapt, un bulgar care locuieşte la Sofia şi care scrie pe blogul său, unele materiale fiind preluate de „Le Figaro”, din interese uşor de depistat.

Patronul de la „Le Figaro” este şi patronul grupului aeronautic „Dassault Aviation”, care vrea să livreze României avioanele franţuzeşti Rafale. Nu întâmplător, acest Alexander Levy a publicat tot în „Le Figaro” un articol laudativ la adresa lui Mihai Răzvan Ungureanu, fostul şef al SIE, devenit chiar prim-ministru, în care acesta era numit „James Bond al politicii româneşti”.

Cum contractul pentru avioanele de la „Dassault Aviation” urma să fie semnat de Traian Băsescu şi Mihai Răzvan Ungureanu, iată că avem şi motivarea susţinerilor lui Alexander Levy. Or, după căderea guvernului Ungureanu, demisia lui Traian Băsescu ar fi aruncat în aer acest contract de câteva miliarde de euro! Că în spatele articolelor publicate de „Le Figaro” stau şi astfel de motivaţii este demonstrat şi de avertismentul primit de România chiar în aceste zile de la Uniunea Europeană, care se referă tocmai la procurarea acestor avioane fără respectarea transparenţei impuse de forurile europene!

Carmen Păun, de la EUobserver

Amatorismul acestei ziariste necunoscute ne-a ajutat s-o demascăm ca fiind şi participantă la protestul de la Bruxelles împotriva lui Victor Ponta, dar şi reporterul materialului difuzat de EUobserver! Ca o făţărnicie, ea a postat pe blogul personal fotografia incriminatoare!

Carmen Păun, ca protestatar împotriva lui Ponta

O protestară de la Bruxelles, intervievată de un reporter

Reporterul este. chiar Carmen Păun!

Fără să se remarce cu nimic în activitatea de presă, totuşi, Carmen Păun figurează pe lista celor finanţaţi de ICR! Între noiembrie 2009 şi octombrie 2010, ICR Praga a derulat proiectul „Generaţia ’89”, care a beneficiat şi de o finanţare din fonduri europene. La întâlnirea de la Bruxelles, moderatoare a fost desemnată chiar Carmen Păun, prezentată pe atunci ca secretar general al reţelei „European Youth Press”, una din multele structuri transnaţionale ale căror conduceri oculte oferă tot felul de burse mărunte tinerilor jurnalişti dornici de afirmare prin orice alte metode, în afara celor profesionale.

Iată materialul care confirmă prezenţa jurnalistei Carmen Păun în proiectul ICR, alături de Manuela Preoteasa, pe atunci membru al ActiveWatch, pe care o vom regăsi mai jos ca şef al EerActive şi managing partener la HotNews:

Liliana Ciobanu, de la „The Economist”
Cine este, însă, această jurnalistă care semnează pe un blog găzduit de site-ul de la „The Economist”? Până acum doi ani, ea era un simplu reporter de teren la Realitatea TV, primind din senin câteva burse scurte la CNN. De ce ea şi nu alţi colegi mai cunoscuţi din postul de ştiri, iată o întrebare care conţine şi răspunsul.

Întoarsă acasă, Liliana înfiinţează firma „Purple mind productions”, care trimite texte în regim freelancer pe unde apucă. Textele sale sunt, deci, simple opinii despre un subiect, nicidecum analizele unui profesionist în lumea complicată a politicii. Ale cui jocuri le face se poate vedea uşor lecturînd postările sale, unde Mihai Răzvan Ungureanu este un înger, iar Traian Băsescu un fel de Dumnezeu.

Presa din România, cea implicată în jocurile politice, nu are decât să preia alegaţiile Lilianei Ciobanu de pe blogul său şi să le atribuie publicaţiei engleze, sub formula devenită deja banală: „The Economist spune că.”, fără a preciza că, de fapt, textul aparţine fătucei de la Realitatea TV!

Mirel Bran, de la „Le Monde”

Cazul lui Mirel Bran este clasic pentru cineva care vrea să afle cum funcţionează strategia unor astfel de reţele. Un tip şters, fără nicio performanţă, a fost scos din anonimat în anul 2006, când Editura Humanitas îi publică chiar romanul de debut „Bucureştiul, dezgheţul”, care a trecut neobservat de nimeni. Cu toate acestea, ICR decide să-l traducă pe banii săi în Franţa chiar anul următor la Edition Autrement, iar în 2007 în SUA!

Acum, minunaţi-vă, stimaţi cititori! Chiar pe site-ul ICR, citim:

„Corespondentul român al revistei ‘Le Monde’, Mirel Bran, se va afla joi, 27 septembrie, în sala Auditorium a Institutului Cultural Roman din New York, pentru a participa la un dialog referitor la crearea imaginii unei ţări prin intermediul presei şi modalitatea de prezentare a României în ziarele străine.

Evenimentul va începe la ora 19:30 şi va fi urmat de prezentarea celei mai noi cărţi scrise de protagonistul serii, ‘Bucureşti, dezgheţul’, informează ICR din New York”. Noua carte era, de fapt, singura!

Cine-şi imaginează că Mirel Bran a fost singur în America se înşală! ICR-ul i-a suportat şi mofturile soţiei, Tatiana Niculescu Bran, şi ea mare cineastă de ocazie. Iată ce citim tot pe site-ul ICRNY:

„5 pm For God’s Sake

Dir. Tatiana Niculescu Bran, Mirel Bran, Ionut Teianu, 2007, 44 min

‘Crucified by fellow nuns and a priest, a young girl dies during a ritual of exorcism performed in a remote Romanian monastery.’ Thus read the headlines in dozens of newspapers around the world in June 2005. But what is fact and what is fiction in this sensational tale? This story was also the starting point of the theatre workshop carried within the Andrei Serban Traveling Academy this Sep in NYC”.

Deci, la ora 5 p.m. soţia prezintă un film, iar la ora 19.30 Mirel îşi lansează cartea!

Într-un articol publicat pe Contributors.ro, Mirel Bran încearcă să formuleze un fel de drept la replică, în care, pe un ton obraznic şi arogant, spune că la New York nu şi-a lansat cartea: „La New York, n-am fost ca să lansez presupusa traducere, cum susţine Cornel Nistorescu, ci ca să filmez atelierul de teatru al lui Andrei Şerban şi punerea în scenă a cărţii soţiei mele, Tatiana Niculescu Bran, „. Ce poţi să mai spui în faţa unei astfel de minciuni, din moment ce textul nostru reproduce un comunicat oficial, publicat chiar pe site-ul ICR New York?

Reţinem, însă, că celebrul anonim Mirel Bran vorbea în New York despre „crearea imaginii unei ţări prin intermediul presei şi modalitatea de prezentare a României în ziarele străine”!!! Cum a prezentat el imaginea ţării sale, care l-a şi răsplătit pentru asta, rezultă din simpla lectură a articolelor sale, în care sunt citaţi doar Monica Macovei şi Traian Băsescu, victimele unei „lovituri de stat”! Cât rău au făcut ţării care i-a plătit regeşte pentru merite inexistente se vede din reacţia unor lideri europeni, care au citit articolele sale, neştiind că autorul era doar un tip aflat în misiune.

Keno Verseck de la „Der Spiegel” şi „Deutsche Welle”

Nici acest ziarist neamţ nu este altceva decât un freelancer, care, de zeci de ani, n-a reuşit să se pripăşească redactor pe la vreo publicaţie. Pentru el, acest referendum din România a fost o ocazie nesperată, fiind publicat într-o singură lună de două instituţii prestigioase: „Der Spiegel” şi „Deutsche Welle”!

Iată cum se prezintă singur: „Jurnalist german, născut în 1967 la Rostock, specializat în domeniul ştiinţelor şi ţărilor est-europene, în special România şi Ungaria. Lucrează pentru radioul şi televiziunea germană şi pentru diferite ziare de limbă română şi germană printre care şi Die Tageszeitung, Der Standard şi Berliner Zeitung”.

De pe site-ul Institutului Cultural Român aflăm că Keno Verseck a avut statutul de corespondent în Romania al ziarului „Tagesallgemeine Zeitung” între anii 1991 şi 1999! Adică a venit aici când avea 24 de ani şi a stat până la vârsta de 32 de ani, rămânând doar un banal corespondent?

Dar dacă în Germania n-a reuşit să impresioneze cu talentul său, Keno Verseck a rămas în amintirea celor de la ICR. Astfel, între acţiunile organizate de ICR, întâlnim şi conferinţa „Religie şi societate în România”, organizată între 1 noiembrie şi 5 decembrie 2007, în cadrul „Zilelor româneşti la Berlin” (sic!), în colaborare cu Europäische Akademie Berlin. Şi acum ţineţi-vă bine! Moderatorul acestei conferinţe a fost chiar. Keno Verseck, anunţat de ICR că era şi atunci „jurnalist independent”!

În ziua de 17 iulie 2012, Keno Verseck publică în „Der Spiegel” articolul „Machtkampf korrupter Cliquen” (Lupta pentru putere între două clici), pe care îl rezumă amplu ziarul „Gândul”, fără a-l nominaliza pe autor, lăsând să se înţeleagă că aceasta este poziţia editorială a celebrei reviste germane.

Articolul lui Keno Verseck pare rupt din „Evenimentul zilei” căci Victor Ponta este prezentat ca un om rău care se luptă mişeleşte cu blândul şi neprihănitul Traian Băsescu! Premierul României este „oficialul care clipeşte des şi zîmbeşte larg”, şi care „în ultimele săptămîni a folosit epitete dure pentru a-l caracteriza pe Băsescu: scorpion care vrea să ucidă tot ce-i stă în cale, cel mai mare mincinos din istorie etc.”. Nimic despre „paiaţa Crin Antonescu” sau celelalte vorbe grele rostite de Băsescu la adresa adversarilor săi politici!

Când deschide vorba despre „lovitura de stat” din România, Keno Verseck citează o singură opinie: a Laurei Ştefan, căreia îi spune „expert anticorupţie”, pe care o vedem deseori la B1 TV, fiind nimeni alta decât fosta consilieră a Monicăi Macovei şi veche militantă a SAR.

Şi, dacă a văzut că textul său din „Der Spiegel” a avut succes, fiind preluat de toată presa băsistă, Keno Verseck a recidivat într-un adevărat delir pe site-ul de la „Deutsche Welle”. Articolul lui Keno Verseck de pe site-ul celor de la „Deutsche Welle” are titlul „Romania gone astray” (România a luat-o razna) şi debutează cu o minciună gogonată: „For weeks, Prime Minister Victor Ponta’s government has tried to have suspended President Traian Basescu removed from office, violating laws and rulings by the Constitutional Court as a means to an end” (De mai multe săptămâni, guvernul premierului Victor Ponta încearcă să îl demită pe preşedintele suspendat Traian Băsescu, încălcând astfel legi şi reguli ale CCR pentru a îşi atinge scopul).

Este imposibil ca Keno Verseck să nu fi aflat că Traian Băsescu a fost suspendat de către Parlament, iar la referendumul de demisie participă întreg electoratul, însă autorul face jocurile acestea oculte pentru a dezinforma cu bună ştiinţă cancelariile occidentale, inducând ideea că acest act constituţional ar fi fost organizat de Guvern!

Laura Balomiri, de la „Der Standard”

Acest nume ar fi rămas anonim mult timp de aici înainte dacă Laura Balomiri n-ar fi ieşit la iveală prin articolele sale referitoare la referendum.

Originară din Sibiu, ea a fost ghid turistic la Viena până în 1999, debutând în presă doi ani mai târziu, în ziarul „Die Presse”, devenind corspondent al unui ziar local din Viena, „Der Standard”, acolo unde l-am întâlnit şi pe Keno Verseck şi unde îl vom întâlni şi pe Karl-Peter Schwarz, care semnează în Frankfurter Allgemeine Zeitung!

Laura Balomiri a fost racolată în reţeaua ICR în 2008, când a primit o bursă ciudată, fiind finanţată din bani publici pentru a învăţa limba germană, care, aşa cum singură scrie în CV-ul său, îi era şi limbă maternă, alături de limba română!!!

Dovada o găsim chiar în Raportul ICR pe anul 2008, unde figura ca. austriacă desi era din Sibiu, platita de ICR :)) 😉